Despre carte: 2011 / „Și de atunci Ermil a început să se plictisească. Va lua o mătură în mâini, va începe să curețe armăsarul stăpânului său? Dacă începe să grebleze zăpadă, sufletul lui nu are chef de muncă. Va lua cina, se va culca pe aragaz și se va simți cald și hrănit, dar nu calm în gânduri. Își imaginează că el și negustorul conduc pe drum, câmpul este alb, cerul este alb; alergătorii scârțâie, stâlpii sunt înfipți pe lateral, iar negustorul și-a tras haina de blană în jurul lui, iar din cauza hainei de blană i-a umflat portofelul. Oamenii vor începe să sforăie, cocoșii vor cânta în curte, vor suna în catedrală pentru utrenie, iar Yermil încă se întoarce dintr-o parte în alta. Anterior, s-a mâncat la stăpânul stăpânului: i s-au umflat obrajii, i s-a făcut gâtul ca de porc, caftanul pe care l-a apucat de acasă nu-i încăpea: când a început să-l nasture, buclele s-au crăpat. Și apoi a venit…»